Interviu Catalin Mitulescu | 29.05.2009

Emanuel Lazarescu: Cum ti se pare aceasta idee a unui nou festival de film in Romania, aici la Iasi?
Catalin Mitulescu: Iti dai seama ca ma bucur. Si orice festival incepe asa… cu intentii foarte bune si generoase. Si in momentul in care piata in Romania este atat de restransa si cinematografele atat de putine, publicul este destul de apatic. Orice eveniment pe care il creezi, e bun pentru cinema. Asa ca suna bine ideea asta de festival la Iasi. Acum ce o sa se intample, si cata constanta o sa aiba, si ce o sa reuseasca, depinde de voi. Depinde de cat de tenace sunteti, cat de profesionisti, cat de mult va dedicati chestiei acesteia, ca si asta e important, stii?

Emanuel: Dar cum ti se pare aceasta reticenta a publicului fata de filmul romanesc? Pentru ca de dimineata la conferinta de presa vorbeam despre filmele americane care au mare succes, iar filmele romanesti, desi au succes in afara, nu au si la noi. Cum ti se pare aceasta reticenta?
Catalin: Foarte normala mi se pare reticenta. Pentru ca exista cinemaul care este entertainment si toata lumea se plange ca publicul care gusta un asemenea cinema nu se duce la film romanesc. Dar iti pui intrebarea, filmele romanesti sunt entertainment? Nu sunt in general. Adica cine reuseste sa faca un film care sa fie si entertainment, sa fie si cinema de autor… astea sunt cazuri foarte rare. Si atunci, cinemaul romanesc trebuie sa aiba un public, nu stiu daca sa-i spun cinefil, dar ar fi bine sa aiba un public care iubeste genul acesta de cinema, care cauta filmele europene, sau cinemaul de autor. Si publicul aceasta e foarte restrans. Si un festival poate, la un moment dat, daca e bine organizat, sa-ti creeze un anumit tip de public. Iasul, vazut de departe ar trebui sa aiba un public destul de interesat. Este centru universitar, are o traditie culturala. Acum sunt si cativa regizori din zona care au creat si care au avut succes.

Emanuel: Tu cand incepi lucrul la un proiect, te gandesti la cat succes va avea? La cam cati spectatori vor intra in sala sa-l vada? De exemplu, Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii. Te-ai gandit cam ce succes ar putea avea la noi?
Catalin: Da, m-am gandit. Dar nu neaparat ce succes va avea, m-am gandit daca povestea asta are rost s-o spun. Daca merita s-o spun, daca ofera ceva bun unui public. Daca exista dialogul aceste intre mine si un posibil public. M-am gandit la asta, sigur. Nu m-am gandit la cati oameni, la cantitate asa… M-am gandit la cei care imi sunt apropiati si care isi doreau un asemenea film, la cei care ii cunosc, si pentru care as fi vrut sa fac un film. M-am gandit si la altii, m-am gandit si la oamenii de pe strada… M-am gandit si cand mergeam la un film american, sau de alta nationalitate, daca publicul ala care era in sala ar fi interesat, daca ar veni la un film de genul asta… m-am gandit la lucrul asta.

Emanuel: Si acum, privind retrospectiv crezi ca s-ar fi putut face mai mult pentru promovarea lui?
Catalin: Sigur ca privind lucrurile asa in urma, esti tot timpul critic. Si sunt critic si invat din greseli. Astea sunt in primul rand legate de film, si de ce am reusit eu sa fac si cum a iesit filmul. Sigur ca sunt si lucruri legate de cum am lansat filmul, de cum am gandit filmul, lucruri legate de promovare, dar eu cred ca succesul unui film depinde in principal de puterea lui, de cat de bine e spusa povestea si cat de puternica e povestea. De asta depinde succesul unui film. Acum ce inseamna succes in Romania, si daca cei 20.000 de spectatori pe care i-am avut, inseamna succes… nu inseamna ratare. A fost cel mai vizionat film romanesc din toamna aia. Si faptul ca s-a dat pe DVD-uri si impreuna cu un ziar, toate astea l-au facut destul de vizionat. Sunt multe de facut in sensul asta in Romania, pe piata de film. Eu cred ca e un film care ar fi putut sa aiba mult mai mult public si sistemul cinematografic de la noi nefunctionand, el a avut 10% sau 20% din publicul care ar fi putut sa-l aiba.

Emanuel: Acum cu mai multe Mall-uri si o retea de distributie mai buna ar fi fost altfel situatia…
Catalin: Poate… nu stiu. Creste piata. Asa am senzatia. Dar lucrurile sunt asa… foarte amestecate. Pe de-o parte piata e la inceput si nu sunt prea multe cinematografe, pe de alta parte filmelor romanesti le lipseste latura asta de entertainment. Si atunci e greu sa spui… pentru ca sunt filmele triste, nu vine public… sau pentru ca nu avem sali nu vine publicul… ceea ce pot sa spun este ca publicul asta interesat, care are o anumita afinitate pentru cinema, publicul asta e foarte important. Mai ales pentru filmele de autor. Si publicul asta in Romania ori e foarte restrans ori nu exista deloc. Adica pe langa elevii sau studentii care vor sa faca film. Sau pe langa cineva care in tinerete a avut anumite afinitati cu actoria, pe langa acestia care au avut vreo legatura intr-un fel cu cinemaul, si care vin sa vada filme, adica fac parte din publicul asta, ar trebui sa fie mult mai multi care sa vina la film, asa cum isi cumpara o carte… si care nu prea sunt…

Emanuel: Greu..
Catalin: Da e greu pentru ca nu a existat o continuitate, si pe vremea lui Ceausescu cinemaul n-a fost prea puternic. Era un cinema de consum, era un cinema de pseudo-rezistenta, dar nu pot sa spun ca erau regizori care aveau o opera, sau care erau urmariti. Poate intr-o anumita masura, dar nu exista un public fidel cinematografului romanesc, sau fidel unui anumit regizor. Tot era o mana restransa de oameni care urmarea ce a mai facut Daneliuc, sau Pita sau Pintilie.

Emanuel: Dar atunci nu erau si alte atractii TV sau altele...
Catalin: Bine, si tu ai dreptate, erau mult mai multi spectatori, dar vreau sa spun ca de atunci lucrurile n-au inceput in mod serios. Cum era in Polonia cu Wajda sau in Cehia… Si atunci neexistand traditie, neexistand aproape deloc film din asta de industrie, sa zicem politist sau entertainment care sa fidelizeze intr-un fel publicul romanesc cu filmele romanesti. Lucrul asta se poate intampla. Se intampla in alte tari, si se intampla in acest moment la noi cu muzica. Oamenii asculta muzica romanescca si asculta mai mult decat pe cea din strainatate, daca e buna. Si e normal, vorbeste despre niste chestii care sunt acum la moda.

Emanuel: Sa revenim la Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii… a fost primul film romanesc care a avut co-producatori niste personalitati “din afara”. Doua nume sonore ale cinematografeiei. Cum ai reusit sa-i convingi pe cei doi sa se implice in acest proiect. A fost greu? A fost usor?
Catalin: N-a fost greu. Pentru ca exista deja o relatie pe care o aveam cu Martin Scorsese, de cand el a fost in juriu la Cannes, si eu am fost acolo cu 17 minute intarziere, relatie care apoi a continuat dupa ce am facut Trafic-ul, proiectele pe care le-am tot avut, si a fost pot pune, intentia lui de a se implica intr-un proiect al meu, inca inainte ca eu sa am scenariul gata la Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii. A fost un proiect greu, si era o utopie sa produc filmul in America, pentru ca era in limba romana, era un film independent…

Emanuel: Cu un subiect romanesc…
Catalin: Da… si am avut ceva sprijin in America, dar in felul asta am ajuns in Europa, am ajuns la Wim Wenders care era prieten cu Scorsese si care avea o casa de productie. Si in Germania se putea finanta un film romanesc. Ei au toate fondurile astea, banii astia care sunt in Europa pentru film. Ajutoare de la stat, fonduri in fiecare Land, si asa mai departe. Si in felul asta s-a implicat si Wim Wenders in acest proiect.

Emanuel: De ce Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii? De ce acest titlu?
Catalin: E titlul Andreei, ea a inventat titlul asta. A avut si o piesa de teatru care se numea asa. Mie mi-a placut, mi se pare ca este un titlu foarte bun, se potrivea povestii. Asta am vrut sa fac, un ultim an din vremea lui Ceausescu, care incepe nu stiu cand, si se termina de-o data, pur si simplu. Cu o revolutie care cade din cer. Asta a fost senzatia, asta am vrut sa transmit. O lume de periferie, o lume cu problemele ei, cu emotiile ei, care se termina.

Emanuel: Te-ai gandit vreodata ca ar putea fi si o smecherie publicitara acest titlu? Lumea ar crede ca e un SF?...
Catalin: Da, face parte din puterea titlului… face parte din valoarea lui. E bun. Te incita, te face curios.

Emanuel: Cum a fost drumul asta de la scurt la lung metraj? Tu ai fost un regizor care a deschis intr-un fel drumul Romaniei dupa ‘90 cu participari la festivaluri internationale, cu premiul castigat la Cannes. Cum a fost aceasta experienta?
Catalin: Fireasca. Am avut scurt metraje, incepand cu cel din scoala care au avut succes. Am fost cu ele Cannes, am castigat Palme D’or-ul cu scurt metrajul Trafic, aveam deja proiecte de lung metraj in momentul ala si unul dintre ele a fost mai interesant, si am gasit finantare si l-am facut.

Emanuel: Tin minte ca primul scurt metraj, sau printre primele scurt metraje romanesti vazute de mine a fost chiar asta al tau, Bucuresti-Wien 8:15. Si tin minte ca atunci a fost un experiment interesant, a rulat la cinema inaintea unui lung metraj, Marfa si banii al lui Cristi Puiu. Cum a fost aceasta asociere - un scurt metraj cu un film de lung metraj? Cine a fost cu ideea? Si de ce nu s-au mai continuat aceste asocieri si la alte filme romanesti? E o problema de drepturi?
Catalin: E o problema si de drepturi, si de casa de distributie, si de orgolii… de mai multe. Atunci a fost initiativa CNC-ului. De fapt, eu cautam o solutie sa distribui filmul, filmul fusese oficial la Cannes in Cinefondation si Marfa si banii in Quinzaine des Realisateurs. 2001 a fost un an de inceput, intr-adevar. In anul urmator a fost si Porumboiu in Cinefondation si altii. Dar oricum, ala a fost un inceput. Si se vorbea despre cele doua filme, si despre Bucuresti-Wien 8:15 si despre Marfa si banii. Si distribuitorul, care era RomaniaFilm, CNC-ul care avea doua filme prezente din nou la Cannes, dupa o perioada lunga in care nu mai participasem, au vrut sa le distribuie impreuna, si au reusit. Asa s-a intamplat.

Emanuel: A fost o intamplare fericita pentru spectatori pana la urma. Noi aveam aceasta problema… tinerii regizori de scurt metraje nu au unde sa le prezinte. Crezi ca asta ar fi o solutie? Prezentarea unui scurt metraj inaintea unui film de lung metraj? Chiar si la filmele straine? Te intreb acum si in calitate de producator, pentru ca ai si produs cateva astfel de scurt metraje..
Catalin: Da. Noi am si distribuit. Adica fratele meu, care are si o casa de distributie, Metropolis Film. Noi am distribuit 5 scurt metraje sub titlul 5 succese mari pentru 5 filme mici. Si… sa vedem. Poate o sa distribuim unele din scurt metrajele noastre. Avem acum in productie 3, si o sa avem un lung metraj, Eu cand vreau sa fluier, fluier. E posibil. Ori o sa distribuim mai multe scurt metraje in serie, ceea ce are mult mai mult sens de fapt, si filmele o sa le distribuim normal, ca toate lung metrajele. Pentru ca din motive de productie, pur comerciale, nu prea functioneaza chestia asta cu un scurt metraj inainte de un lung metraj.

Emanuel: Crezi ca publicul asteapta filmul de lung metraj si nu prea e atent la acela scurt dinainte?
Catalin: Da, si e bine sa “intre” in filmul ala care e, in lung metraj. Se mai face chestia asta la festivaluri, dar acolo e un public avizat.

Emanuel: Crezi ca ii deruteaza?
Catalin: Da, cred ca ii deruteaza. Si financiar, nu castigi nimic. Adica de ce sa mai atasezi un film, la alt film? Mai bine faci din mai multe scurt metraje un calup si faci o lansare speciala pentru ele si sa vina un public care gusta scurt metrajele, sa inteleaga ca este vorba de mai multe scurt metraje si o sa fie percepute ca atare. Doar in festivaluri, cum ti-am mai spus. Ca au mai fost Zilele filmului romanesc, prin diverse tari. Si acolo se cupleaza un scurt metraj cu un lung metraj, si asa mai departe…

Emanuel: Esti implicat in promovarea tinerilor regizori… un exemplu ar fi O zi buna de plaja. De ce multe din scenariile scrise de tine, le incredintezi altor tineri regizori si nu le-ai facut chiar tu?
Catalin: Eu aveam altceva de lucru atunci. Era un scenariu pe care il scrisesem de mai mult timp, i l-am dat lui Mustata, si mi s-a parut interesant sa-l vad cum il face. Era o miza pentru el. Importanta. Pentru mine, nu era o miza asa de importanta, desi imi placea scenariul. In felul asta cred ca a iesit un film mai bun.

Emanuel: Dupa asta a urmat cel de-al doilea lung metraj al tau. Un balon in forma de inima. Ce-mi poti spune despre el? Ai incheiat filmarile?...
Catalin: O sa-l filmez in toamna si este o poveste de tradare, de dragoste… vezi, ma gandesc la entertainment (rade). Si vreau sa fac si film de autor. Povestea este ea in sine la un moment dat, te conduce intr-un anumit fel de a povesti…

Emanuel: O sa incerci sa combini filmul de autor cu filmul mai… action sa zicem?...
Catalin: Nu, nu-mi propun asta. Eu sunt un spectator caruia ii place filmul de public. Si imi place si latura asta de entertainment. Cred ca cinemaul trebuie sa-ti ofere si asta. Trebuie sa te imbogateasca, sa-ti dea ceva cand iesi din sala. Trebuie sa fie si smecheria asta care se cheama entertainment. Desi, sigur, ca in orice film pe care il fac sunt niste povesti care imi sunt dragi mie, ma bucur sa le spun… in felul asta ma mai exprim, si din cauza asta m-am si apucat de meseria asta.

Emanuel: Despre celalalt scenariu scris de tine ce ne poti spune? Eu cand vreau sa fluier, fluier...
Catalin: Asta l-am si produs, impreuna cu fratele meu. S-au incheiat filmarile acum doua saptamani. Acum este in montaj, sunt foarte incantat de ce am vazut pana acum.

Emanuel: Ceva despre subiect?
Catalin: Actiunea se intampla intr-un penitenciar de minori, unde un pusti care trebuie sa se elibereze in cateva saptamani, decide sa evadeze inainte.

Emanuel: E un titlu la fel, foarte ciudat… Eu cand vreau sa fluier, fluier… banuiesc ca are legatura cu ceva ce se intampla in film, sau este tot asa o metafora…?
Catalin: (razand) Are legatura, sigur ca are legatura…

Emanuel: Si cand o sa-l vedem?
Catalin: Prin primavara…

Emanuel: Si alte proiecte?
Catalin: Mai avem 3 scurt metraje care sunt filmate. Mousse au chocolat este unul care este terminat complet, cu Paul Tanicui regizor. Radu Dragomir a facut Incearca sa nu clipesti, mai are de pus punct la montajul final. Si Mavrodineanu, care a facut si Lectia de box, a facut Muzica in sange.
Si mai avem un documentar in productie, regizat de Ivana Mladenovici, care e foarte tare, imi place foarte mult. Este povestea a 4-5 detinuti tineri, cu fapte grave, care sunt urmariti in momentul in care sunt in penitenciar, pana se elibereaza, si ce fac acasa. Si sunt mai multe povesti frumoase acolo. Documentarul are si o viata a lui mai speciala… mai evolueaza, se schimba…

Emanuel: Documentarul este dupa un scenariu al ei?
Catalin: Da, dupa niste idei de ale noastre.. Nici nu mai stiu exact.

Emanuel: Ca atunci vine urmatoarea intrebare… vad ca esti atras de partea asta sociala… legatura asta cu penitenciarele…  ai deja 3 filme care trateaza intr-un fel acest subiect…
Catalin: Da, O zi buna de plaja are legatura cu Eu cand vreau sa fluier, fluier. O zi buna de plaja era un scurt metraj pe care vroiam sa-l fac ca un exercitiu pentru Eu cand vreau sa fluier, fluier. Sunt doua filme pe care ambele am vrut sa le fac….

Emanuel: Si au ajuns sa fie facute de altii, dar vad ca esti multumit de ce a iesit…
Catalin: Da, da, da…

Emanuel: E un lucru frumos ca ai incredere in colegii tai si le oferi astfel o sansa de a fi remarcati…
Catalin: Sansa si-o ofera ei singuri…

Emanuel: Da, dar cineva trebuie sa le intinda o mana… (rad)
Catalin: (rade copios) Da, vin ei cu mana intinsa… (rade) Asa e normal, ei stiu sa inoate, nu-i invat eu. Inoata singuri. Eu nici macar nu sunt intr-o barca sa-i aduc in barca… inot si eu pe langa ei (rade).

Emanuel: Cateva cuvinte pentru vizitatorii site-ului nostru, CineFan.ro…
Catalin: Pentru site?

Emanuel: Da.
Catalin: Sa nu mai fure filme (rade). Sa mearga la cinema. Desigur glumesc la faza cu furatul. Sunt unele filme pe care pur si simplu nu ai unde sa le vezi. Cel putin scurt metraje, nu prea ia ce sa faci.
Dar uneori sunt unele DVD-uri foarte reusite. Mai ales partile de making of… sau secventele care au fost scoase din film…

Emanuel: Da, dar la noi e practic inexistenta aceasta treaba…
Catalin: N-ai vazut DVD-ul de la Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii atunci (rade).

Emanuel: Are si bonusuri?
Catalin: Da, are secvente care nu au mai fost in film, are secvente de making of. Imi place cum a iesit.

Emanuel: Si comentarul regizorului?
Catalin: Nu, ca ma enerveaza (rade)

Emanuel: Poate pe viitor vei face o editie speciala cu comentariul regizorului… ai fi primul regizor roman care ar face treaba asta. Nimeni n-a mai facut-o la noi, si nu stiu de ce. Este un feature foarte interesant, mai ales pentru pasionatii de film…
Catalin: Da, si mie imi plac chestiile astea. Si am sa fac la urmatorul film. Pentru ca imi place chestia asta, si eu la gust la altii.

Emanuel: Daca tot vad ca esti pasionat de film, cate DVD-uri ai acasa? (rad)
Catalin: Nu stiu (rade). Nu am o colectie asa de mare… tu cate ai (rade)
Emanuel: Eu am cateva sute, originale.
Catalin: Bravo, sa-mi dai numarul tau de telefon (rade). Imprumuti?
Emanuel: Sigur. De ce nu? Poate iti vin idei (rad).

Emanuel: Vorbeam mai devreme despre SF-uri si Horror-uri romanesti. Te-ar tenta asa ceva?
Catalin: Un horror da.

Emanuel: Si ce te opreste?
Catalin: Lipseste scriitura, daca pot spune asa ceva. Si nu am atat de mult dorinta incat sa ma apuc acum sa scriu. Si nici nu stiu daca reusesc sa scriu un horror.

Emanuel: Dar nu trebuie sa fie neaparat foarte bun. Poate fi si de serie B… sau vrei sa fie unul de top?
Catalin: Nu vreau sa fac un film de serie B…

Emanuel: Eu cred ca in Romania lipseste si acest gen…
Catalin: Lipseste foarte tare… si am ceva proiecte inca de produs. Dar e delicat, ca sunt filme in limba romana si nu e un succes sa faci un film de acest gen in limba romana…

Emanuel: Crezi ca regizorilor romani le este frica sa nu fie etichetati cumva daca fac un astfel de film?
Catalin: Nu, problema principala e ca lipseste scenariul. Efectele speciale nu mai sunt asa scumpe, si reusesti sa le faci destul de bine.

Emanuel: In final, un salut pentru CineFani…
Catalin: Sper ca boala lor sa fie molipsitoare…

Emanuel: Pe noi ne-a molipsit…
Catalin: Da (rade)

Emanuel: Mersi.
Catalin: Si eu.