Ziua de sambata a venit, iar prima editie a Festivalului International de Film de la Iasi s-a sfarsit. Prin numarul imposibil de filme prezente in festival, unele au fost mai memorabile decat altele, iar din ele unele mai percutante decat celelalte. La sfarsitul acestei saptamani jubilante pentru cinefili, am ales doua filme care se aseamana si difera in niste puncte foarte diferite.

Prima editie a Festivalului International de Film de la Iasi – IIFF s-a incheiat cu Gala de premiere a celor mai bune filme inscrise in competitie, trofeul revenindu-i filmului The Messenger, in regia lui Oren Moverman si cu premiera in Iasi a filmului Francesca, debutul lui Bobby Paunescu in postura de regizor.

Prezentatorii evenimentului au fost actorii Alexandra Salceanu si Dan Lupu.

Am evacuat din chicinetă cele două elemente disruptoare. Am rămas doar doi CM (Mărculescu şi Mesaru). Astăzi s-au vizionat extrem de multe filme româneşti, mai multe decât s-ar putea număra vreodată.

Cinema Victoria

Sambata 3 Octombrie 2009

10:00 - Crew 54 (Best Animation)
10:15 - Nunta lui Oli (Best Romanian Short Film)
10:35 - Arafat and I (Special Jury Prize)
10:50 - Fliegen (Best Short Film)

Ne-am strâns din nou în chicinetă. De data aceasta armonia iniţialică este fracturată de prezenţa între noi a unui al patrulea interlocutor, Radu Ţigănaş. Rămâne de văzut dacă prezenţa-i va dinamiza şi mai mult dezbaterile.
După cum spune şi titlul, această discuţie vizează filmele pe care intenţionăm să le vizionăm în ziua de miercuri, 30 septembrie.

Festivalurile de film au o relaţie specială cu filme şoc, cu peliculele care abordează subiecte dificile, controversate sau pur şi simplu incorecte politic… festivalurile le adună, le proiectează, unele le cultivă, altele le prezintă ca pe trofee. Spectatorii le admiră, le huiduie, le discută. Festivalul de film de la Iaşi nu face execepţie de la regula generală. Şi cumva 6 dintre cele mai şocant-memorabile, admirabile şi discutabile filme sunt programate miercuri 30 septembrie.

Există o idee generală foarte împământenită şi, de altfel, foarte raţională care susţine că pentru a exceda regulile unui domeniu trebuie întâi să ai o înţelegere profundă a lor. Lars von Trier înţelege cinema-ul. Atâta lucru e clar...

Dacă tot am fost toţi, sau majoritatea (unii dintre noi mai şi dorm sau se duc la alte filme), să ne bucurăm de colecţia de spaime, traume, orori şi pozne oripilante, următorul reportaj post-festum va avea forma unui dialog în trei.

În contextul mondial actual, m-aş fi aşteptat ca un film despre armata americană să trateze un alt subiect (dramele de pe câmpul de luptă etc.). The Messenger a fost o surpriză plăcută, cu un Woody Harrelson perfect monstruos (dar atât de apăsat de propria-i umanitate, alienat, deprimat) şi un Ben Foster absolut excelent în rolul unui erou de război transferat unităţii ce se ocupă cu înştiinţarea familiilor în legătură cu moartea rudelor pe timp de război.

Dupa trei episoade in care s-a jucat de-a spiderman-ul pe pereti, Sam Raimi se intoarce la horror-ul din care s-a nascut. Iar cei ce au ratat filmul ieri, au inca o sansa sa vada reincoronarea lui Raimi ca indubitabil maestru al filmului horror.